azi

Si daca eu intr-o zi as decide sa plec, nu-i asa ca tu m-ai lua de mina si m-ai tine aproape?
 Cu gindul asta in cap, citit de atitea ori pe paginile cartilor preferate, isi aplica perfect rujul rosu pe buze. Rosul era culoarea ei preferata. Rosul era culoarea ei de doliu si culoarea fericirii.
Daca ar intreba-o cineva vreodata daca crede in iubire , ar zice ca nu stie deja. Pentru ca oamenii au dezamagit-o , iubirile au dezamagit-o si mai rau e ca si cartile treptat treptat o dezamagesc.
Daca ar fi sa aleaga acum , ar alege sa plece pe malul marii , sa se cufunde in ea si sa devina salvarea ei pe o noapte.
Daca ar fi sa iubeasca, ar iubi sufletul pentru ca el e mereu chinuit si devastat in mii de bucati
Daca ar fi sa vorbeasca , ar tacea in speranta ca cineva o va intelege
Daca ar fi sa  traiasca, ar trai liber , asumindu-si orce risc
Dar azi ea nu vrea sa vorbeasca, azi nu vrea sa iubeasca , nu vrea sa aleaga. Ea azi isi poarta culoarea de doliu , perfect asortata cu sufletul ei. Ea azi evadeaza din tristetea ei ,in pantofi cu toc cui si cu rujul preferat pe buze.