Se zice ca distanta nu e un motiv sa fii trist ...Si daca e asa atunci cum se explica faptul ca te doare ... Te doare sa il stii departe, sa ai nevoie fizic si moral de el aproape ... Sa simti cum cu fiecare rasuflare rupe o bucatica din tine si tu ramii darimata ,distrusa , ramine doar scheletul ,care la fel te doare ...simti pina in maduva oaselor aceasta durere si nu mai ai puteri ... nu mai ai puteri sa lupti ,nu mai ai puteri sa te ridici si sa mergi mai departe ,nu mai ai puteri sa zimbesti si nu mai ai lacrimi ca sa plingi ...Lumea pierde din culori ,iar tu ...tu ramii singur cu rana aia deschisa care singereaza in continuu si doare din ce in ce mai mult din cauza celor din jur care mai pun sare pe ea ...doare la cea mai mica adiere de vint, la cel mai fals zimbet si la primul spate intors ... Incepi sa respiri din ce in ce mai greu , cauti disperat ajutor si in privirea ta ratacita se citeste nebunia ...nebunia durerii care te sfisie ca un lup infometat ... Apoi apare si dorinta... Dorinta de a-l simti aproape,de a-l cuprinde, saruta ..dorinta de a auzi cuvintele dulci care iti provoca de fiecare data fiori si de al vedea in carne si oase in fata ta ....dorinta ...durere..dorinta ...
Ai miinile muscate si genunchii plini cu vanatai pentru ca prea mult ai plins ghemuita ,pentru ca prea des ti-ai muscat miinile de ciuda ,pentru ca prea des loveai in picior de disperare...pentru ca prea des te raneai singura pe tine pentru a ameliora durerea....
Distanta e contractul de moarte a sec . XXI . Si e un contract pe care il semnezi impotriva vointei tale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu