Statea singura in pat.
Ii tremura corpul. Ii tremura sufletul. Plingea de
singuratate, pustietate si durere. Ii tremurau miinele si picioarele. O durea
pieptul. O durea pieptul pentru ca prea tare ii striga sufletul. Pentru ca prea
tare se zbatea intre coaste.
Simtea cum fiecare particica ii tremura, striga,
ingheata.
Auzea doar mii de ginduri. Ginduri rele, triste, negre.
Ginduri pe care le are in fiecare zi in minte. Ginduri la care se gindeste doar
cind e singura. Mult prea tare o durea azi. O durea si pieptul de strigatul
sufletului, de singuratatea trupului si de negreata trairilor.
O durea pieptul. Avea vinatai. Ridica genunchii pentru a
se incalzi. Tremura. Tremura puternic. Avea vinatai pe piept de la bataia
genunchilor neascultatori, ascultatori doar de tremurul nebun. Ridicase
genunchii la piept pentru a se incalzi. Nu se putea incalzi. Nu era un frig de
afara. Era frigul din-nauntrul ei. Avea buzele crapate si unghiile vinete.
Simtea si trupul ce simtea sufletul.
O durea prea tare gitul ca sa-si tina capul sus.
O dureau degetele de la stersul atitor lacrimi.
O dureau ochii, prea curati, prea spalati.
Nu o durea doar gura, putea striga toata ziua, toata
noaptea.
Nu o dureau piciorele. Putea fugi dincolo de orizont.
Se saturase de uitat in gol.
Se saturase de tot ce face in fiecare zi.
Viseaza. Spera ca viseaza. Spera ca se va trezi si va fi
cald, muzica si ochi dragi. Stie ca se va trezi degraba. Astazi doarme. Nu tine
minte cine este. Nu stie cine este.
Stie ca miine va fi o zi noua, si spera ca visul sa se
termine.
Liniste, va rog. Azi ea doarme, plinge si viseaza urit.
Azi se gindeste doar la ea si la El. Acela El care o vegheaza de sus.
Liniste. Taci, te rog. Azi nu vrea sa se trezeasca. O va
face miine. Azi viseaza si plinge.
Liniste.
Ei ii dor. Oh, nu de tine. Nu. Ii dor de ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu