Si daca eu intr-o zi as decide sa plec, nu-i asa ca tu m-ai lua de mina si m-ai tine aproape?
Cu gindul asta in cap, citit de atitea ori pe paginile cartilor preferate, isi aplica perfect rujul rosu pe buze. Rosul era culoarea ei preferata. Rosul era culoarea ei de doliu si culoarea fericirii.
Daca ar intreba-o cineva vreodata daca crede in iubire , ar zice ca nu stie deja. Pentru ca oamenii au dezamagit-o , iubirile au dezamagit-o si mai rau e ca si cartile treptat treptat o dezamagesc.
Daca ar fi sa aleaga acum , ar alege sa plece pe malul marii , sa se cufunde in ea si sa devina salvarea ei pe o noapte.
Daca ar fi sa iubeasca, ar iubi sufletul pentru ca el e mereu chinuit si devastat in mii de bucati
Daca ar fi sa vorbeasca , ar tacea in speranta ca cineva o va intelege
Daca ar fi sa traiasca, ar trai liber , asumindu-si orce risc
Dar azi ea nu vrea sa vorbeasca, azi nu vrea sa iubeasca , nu vrea sa aleaga. Ea azi isi poarta culoarea de doliu , perfect asortata cu sufletul ei. Ea azi evadeaza din tristetea ei ,in pantofi cu toc cui si cu rujul preferat pe buze.
sâmbătă, 8 martie 2014
duminică, 22 decembrie 2013
simple math.
2 la 5 se primeşte 10
10 deasupra la 5 se primeşte 2
2 înseamnă 1
unu.
10 degete ale tale
2 mîini ale tale
Un om.
tu.
10 deasupra la 5 se primeşte 2
2 înseamnă 1
unu.
10 degete ale tale
2 mîini ale tale
Un om.
tu.
stand cu picioarele de pereti
Eu aş vrea să am pe cine ţine de mână.
în schimbul la luatul de mână eu m-aş oferi pe mine şi aş oferi mai mult decât am. aş oferi dragoste şi căldură şi lumină şi fericire.ţi-aş povesti despre lucrurile care mi le imaginez stând cu piciorele sus pe pereţi, sau despre lucrurile care mă fac fericită, sau despre lucrurile căror le datorez lacrimi şi tristeţi sau despre doruri.ţi-aş spune de ce îmi place să tac, de ce îmi place să dansez, de ce îmi place să mă gândesc la iubire şi drumuri. ţi-aş spune cum sunt eu fericită şi de ce am doruri.ai cunoaşte lucruri pe care nimeni nu le ştie despre mine, nici măcar eu.iar tu ai putea să vii încet spre mine, să mă iai frumos de mână, să mă cuprinzi şi eu aş începe să-ţi vorbesc la ureche, cu zîmbete şi şoapte înfundate.
în schimbul la luatul de mână eu m-aş oferi pe mine şi aş oferi mai mult decât am. aş oferi dragoste şi căldură şi lumină şi fericire.ţi-aş povesti despre lucrurile care mi le imaginez stând cu piciorele sus pe pereţi, sau despre lucrurile care mă fac fericită, sau despre lucrurile căror le datorez lacrimi şi tristeţi sau despre doruri.ţi-aş spune de ce îmi place să tac, de ce îmi place să dansez, de ce îmi place să mă gândesc la iubire şi drumuri. ţi-aş spune cum sunt eu fericită şi de ce am doruri.ai cunoaşte lucruri pe care nimeni nu le ştie despre mine, nici măcar eu.iar tu ai putea să vii încet spre mine, să mă iai frumos de mână, să mă cuprinzi şi eu aş începe să-ţi vorbesc la ureche, cu zîmbete şi şoapte înfundate.
joi, 28 noiembrie 2013
2 h...
7.13
eu stau la bucătărie şi aştept să-mi fiarbă apa pe foc. vreau un ceai mare şi mult şi cu multă miere şi multă lămîie. mare şi mult.
decojesc încet o portocală şi îmi dau o întrebare la care sper singură să răspund sincer: vreau să o mănânc?
decojesc portocala mai departe şi mirosul ei se amestecă cu mirosul de iarna de la bucătărie.
la un etaj distanta ma asteapta o carte,iar eu aştept să fiarbă apa, mănânc potocală şi mă uit la ceasul de pe microunde.
îmi fac ceai negru, mare şi cu multă lămîie şi multă miere şi încep să citesc o carte.
la fiecare 15 minute mă desprind de carte, trag o închiţitură şi
peste o oră jumate realizez că ceaiul mai are gust şi încă e cald.
mă duc la bucătărie, mă uit la ceas şi încerc să te mi te aduc aminte, natural şi cald, ca ceaiul meu.
mă întorc în cameră şi continui să citesc.
21.13
eu îţi scriu scrisori de dragoste
21.40
mă gîndesc că mi-aş dori mult şi tare de tot să petrec o săptămână cu tine, departe de oraş cu nopţi albe şi cu şezut pînă dimineaţa pe scările unei case vechi de ţară.
eu stau la bucătărie şi aştept să-mi fiarbă apa pe foc. vreau un ceai mare şi mult şi cu multă miere şi multă lămîie. mare şi mult.
decojesc încet o portocală şi îmi dau o întrebare la care sper singură să răspund sincer: vreau să o mănânc?
decojesc portocala mai departe şi mirosul ei se amestecă cu mirosul de iarna de la bucătărie.
la un etaj distanta ma asteapta o carte,iar eu aştept să fiarbă apa, mănânc potocală şi mă uit la ceasul de pe microunde.
îmi fac ceai negru, mare şi cu multă lămîie şi multă miere şi încep să citesc o carte.
la fiecare 15 minute mă desprind de carte, trag o închiţitură şi
peste o oră jumate realizez că ceaiul mai are gust şi încă e cald.mă duc la bucătărie, mă uit la ceas şi încerc să te mi te aduc aminte, natural şi cald, ca ceaiul meu.
mă întorc în cameră şi continui să citesc.
21.13
eu îţi scriu scrisori de dragoste
21.40
mă gîndesc că mi-aş dori mult şi tare de tot să petrec o săptămână cu tine, departe de oraş cu nopţi albe şi cu şezut pînă dimineaţa pe scările unei case vechi de ţară.
and then...
Eu
am sa iau şi am să traduc în toate limbile lumii, cuvintele care te descriu şi am să le înscriu aparte, ca să nu uit cum eşti sau cum ai fost.
am sa iau şi am să traduc în toate limbile lumii, cuvintele care te descriu şi am să le înscriu aparte, ca să nu uit cum eşti sau cum ai fost.
sâmbătă, 23 noiembrie 2013
Despre speranta, la superlativ
dragostea, încrederea şi răbdare sunt nimic pe lîngă speranţă.
ea este unica care ne dă motive să visăm, să aşteptăm.
ne culcăm cu speranţa că mîine te vei trezi mai frumoasă, mai înaltă, cu ochii mai albaştri, cu părul mai lung şi mai blond.
ne culcăm cu speranţa că mîine te vei trezi mai curajoasă, mai gingaşă, mai puternică.
ne trezim cu speranţa că astăzi cineva se va îndrăgosti de noi.
ne trezim cu speranţa că astăzi îmi vei scrie şi te voi întîlni din nou.
the sea has fallen apart, but unfortunately i was in a desert.
suntem geloşi pe oameni fericiţi, pe oameni frumoşi, pe oameni care îşi permit ceea la ce noi sperăm, de ce ne este sete şi de ce nu dormim pînă la 4 dimineaţa.
eu aş vrea să plec,
dar nu am cu cine,
dar nu am la cine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)