eu stau la bucătărie şi aştept să-mi fiarbă apa pe foc. vreau un ceai mare şi mult şi cu multă miere şi multă lămîie. mare şi mult.
decojesc încet o portocală şi îmi dau o întrebare la care sper singură să răspund sincer: vreau să o mănânc?
decojesc portocala mai departe şi mirosul ei se amestecă cu mirosul de iarna de la bucătărie.
la un etaj distanta ma asteapta o carte,iar eu aştept să fiarbă apa, mănânc potocală şi mă uit la ceasul de pe microunde.
îmi fac ceai negru, mare şi cu multă lămîie şi multă miere şi încep să citesc o carte.
la fiecare 15 minute mă desprind de carte, trag o închiţitură şi
peste o oră jumate realizez că ceaiul mai are gust şi încă e cald.mă duc la bucătărie, mă uit la ceas şi încerc să te mi te aduc aminte, natural şi cald, ca ceaiul meu.
mă întorc în cameră şi continui să citesc.
21.13
eu îţi scriu scrisori de dragoste
21.40
mă gîndesc că mi-aş dori mult şi tare de tot să petrec o săptămână cu tine, departe de oraş cu nopţi albe şi cu şezut pînă dimineaţa pe scările unei case vechi de ţară.
